pruncie

nu plânge! 
pâinea va prinde gustul rănilor deschise
te lasă visului curat să te poarte 
și mângâierea vântului să-ți intre prin carne
păsările toate să vindece al zborului os rupt
înfășurat într-o perdea de ploi

privește!
fereastra-i deschisă să poți adormi în afară
adâncul din cântec legat dinspre nori
primește-l în acela din tine pe care îl porți
la adăpost sub sânul unde îți regăsești
zâmbetul pe care-l aveai în pruncie

te roagă!
tăcerea dezleagă gândurile tale-n cuvinte
cu vin roșu potolește-ți setea și lasă ochiului
pleoapa acoperământ dar tu te uită și vezi
ale cerului lumini coboară în fire de argint
și țes pânza sub care te simți ocrotit