primeneală - decupaje

ți-ai ascuns copilăria în grădină
lângă prun din miezul lumii 
înțelegeai minunea din gust dăruit
nu știai că și prunii mor 
așa ai aflat cât de amar este fructul 
din om dulce n-a mai rămas 
nicio buturugă nu-i lăstarul
a putrezit în ea de la ploi 
atât de multe zăpezi până în 
sâmbure în adânc s-a uscat 

le vei găsi pe toate câte au fost
oare le vei găsi?

îți cauți copilăria dar nu-i 
uitată lângă prunul ce-a fost
în fundul grădinii lumea ta
a rămas pe loc în jocul 
petalelor le place în zbor 
de fluturi s-au prins și visele
trăiesc doar o noapte și
se pierd în razele de soare 
prins pe obrazul tău te mângâie
delicat pășești cu pas de aripă
acoperită cu praf magic de înalt
către nori se înalță dorința de 
a fi mereu și mereu copilul
din tine nu va muri și știi
a rămas copil bătrânul