dragoste fără chip

se leagă apele de lut și-apoi, 
ca după o dragoste de-o noapte, 
acestea se înalță la cer

lutul, fără chip, 
rămâne s-aștepte ploaia următoarelor topiri

nu-i rană de la soare 
adâncul ce-a rămas ciobit, ci-i setea; 
este dorul de-ale picăturilor prelinse mângâieri 
care-au uitat de bucata împietrită 
din lăuntrul căreia 
se-aud scâncete 
până-n târziu