vis ruginit

galbenă lumină într-o casă cu inimă roșie 
așa îmi par privindu-le din poartă 
prin întunericul lipit de geam 
din perete cuiul lipsește

simt cum o lume se eliberează de alta 
cum se prind chipurile lor pe icoane 
aș fi vrut să le am alături mereu
drum lung le-am purtat dorul

galbena lumină devine-o pâlpâire
prin geamul tot mai mic 
întunericul pătrunde
până în colțul în care
ghemuită 
inima zvâcnește și devine
din ce în ce mai cenușie 

poarta se îndepărtează
deasupra coboară nori
peste toate vântul adie 

dimineață-i iar 
înainte să se ruginească visul 
văd cum
peste streașină văl de ape 
atârnă
aerul se răstoarnă amețit în 
aroma liliacului înflorit
o gutuie bătrână urează
bun venit
rândunicile-s două