cubilou- decupaje

s-a mai potolit dogoarea câinelui 
i-am dat drumul cu zgarda lui 
am legat cărămida din vatră 
ascunsă sub funingine mai respiră 
un miez de tăciune pulsează 
ultimul trosnet adus din pădure 
urlă în norii fumurii 
corbii se-nalță-n prin smog 
s-atingă cornul lunii albastre 
din zale de piatră 
sfărâmat este lanțul 
așchiile rup din carne 
la tot pasul 
pământul soarbe-n adânc 
sângele se cerne apoi 
e scuipat s-ajungă-ntre stele 
noaptea pe ducă mestecă-n zori 
cântec de cocoși atârnă prin văi