bună dimineața, anotimpului de-o zi

cât de repede s-a împietrit vârtejul în care zâmbetele se lipeau în alb negru, doar ochii luminau culori peste timp, azi toate în nuanțe galbene, înțepenite în structuri arhitecturale autoimune/ ce anotimp este ziua în care funiile verzi te-mping înapoi? un fel de dimineață în care îți spui “azi beau un ceai de mușețel, că sunt mic” și-apoi/ iei un băț și mâni către zare o turmă de umbre/ în desagă îți pui doar atât: o carte, un plop și doi salcâmi / pe deal, pe-o palmă de trifoi, te faci că citești, tu tragi cu urechea la cearta ciocârlanilor- cu unul ții, pe altul îl iubești/ e anotimpul zilei de pământ/ în care/ ai sădit demult, demult/ sămânța dorului/ eu tac, tu cânți, tu spui, eu te ascult/ 

cât de repede a împietrit vârtejul în care 
zâmbetele se lipeau în alb negru!
doar ochii luminau 
culori peste timp, 
azi toate în nuanțe galbene, 
înțepenite în structuri arhitecturale 
autoimune. 
ce anotimp este ziua în care 
funiile verzi te-mping înapoi? 
un fel de dimineață în care îți spui 
“azi beau un ceai de mușețel, că sunt mic” 
și-apoi 
iei un băț și mâni către zare 
o turmă de umbre; 
în desagă îți pui doar atât: 
o carte, un plop și doi salcâmi. 
pe deal, 
pe-o palmă de trifoi, 
te faci că citești, 
dar tragi cu urechea la cearta ciocârlanilor
- cu unul ții, pe altul îl iubești. 
e anotimpul zilei de pământ
în care, 
ai sădit demult, demult
sămânța dorului. 
eu tac, tu cânți, 
tu cânți, eu te ascult…