arome

uneori pășesc tiptil din prea multă grijă, să nu speriu parfumul ce l-ai lăsat în urma ta/ s-a prins de pereți și stă să cadă- pumnale, arome de tine, se-nfig în plămâni/ e mai bine așa, dacă nu mai respir pot asculta șoaptele umbrelor ascunse prin colțurile camerei, ce-și povestesc despre umerii tăi, goi, le-au orbit/ fir lăptos de lumină a spoit locul, s-a risipit peste tot,  pe pat a încolțit.

din prea multă hârjoneală ți-am prins un fir, ascunsă dorință, dar am trișat, te-am deșirat toată/ mai întâi ghem din buzele-ți coapte, apoi de-avalma/ fibrele lungi sădite adânc, în noi, s-au încâlcit/ ce labirint! nici nu mai știu cum am găsit drumul, înapoi/ în basmul acela tu adormeai eu doar te priveam, o dată și încă o dată și-mi strecuram degetele prin arcadele pletelor tale

ai plecat, cu poveste, cu arome, cu tot/ vrăjitoare a somnului furat lăsând în urmă așternutul frunzelor tale/ ieri pletele valuri negre, azi doar un vis nevisat din altă visare.