umbra- copilăriei

umbra mea este un ecou. dacă o ascult îmi spune, șoptit, cuvinte din golul în care îmi stau ascunse gândurile

umbra mea are inimă. dacă o mângâi tremură, ca un fir de sânge care îmi resuscitează ființa pietrificată 

umbra mea nu are umbra sa

între ploi,

se ascunde în umbra din mine

se leapădă de sine, se lasă sorbită în trupul ud, până la cântecul celor trei curcubee, până când felinarele se aprind sub stele, până când, crăiasa nopții hipnotizează maree

este o umbră speriată, pe care am găsit-o părăsită, uitată, de prin vremea când lumea dormea sub cenușă

într-o noapte, când toate umbrele dormeau, mi-a povestit că a fost o vreme în care se furișa printre uluci, în livada cu meri înfloriți, era o umbră mică pe atunci, și se juca cu petale și cu o rază de soare, pistruiată

umbra mea este un ecou. 
dacă o ascult îmi spune, 
șoptit, 
cuvinte din golul în care 
îmi stau ascunse gândurile.

umbra mea are inimă. 
dacă o mângâi tremură, 
ca un fir de sânge 
care îmi resuscitează 
ființa pietrificată.

umbra mea nu are umbra sa.

între ploi,
se ascunde în umbra din mine.
se leapădă de sine, 
se lasă sorbită 
în trupul ud, 
până la cântecul 
a trei curcubee, 
până când felinarele 
se aprind sub stele, 
până când, 
crăiasa nopții 
hipnotizează maree.

este o umbră speriată, 
pe care am găsit-o părăsită, 
uitată, 
de prin vremea 
când lumea dormea sub cenușă.

într-o noapte, 
când toate umbrele dormeau, 
mi-a povestit 
că a fost o vreme în care 
se furișa printre uluci, 
în livada cu meri înfloriți. 
era o umbră mică pe atunci, 

timidă, ușor speriată

se juca cu petale 
și cu o rază de soare, 
pistruiată.