tăcut, până la rădăcina nucului putrezit, coconul nu vrea să privească spre cer/ își lasă aripile înmuiate în misterele visului / nu vrea căpăstrul lumesc, nu vrea iluzia, povestea zborului de-o zi, nu o dorește/ să deschidă ochii nu vrea/ în trupul său, moale, simte durerea pusă la păstrare în mușuroaie/ fiorul lăstarului cuprins de teamă, sub trunchiul copacului zdrobit/ urletele stropilor de ploaie ruptă din nori în care au crescut ciuperci acide/ jalea unei păpădii trădată, pe aripi de vânt n-a mai plutit.
tăcut,
până la rădăcina nucului putrezit,
coconul nu vrea să privească spre cer
- își lasă aripile înmuiate în misterele visului.
nu vrea căpăstrul lumesc,
nu vrea iluzia,
povestea zborului de-o zi
nu și-o dorește.
să deschidă ochii nu vrea.
în trupul său, moale,
simte durerea pusă la păstrare în mușuroaie
și fiorul lăstarului cuprins de teamă
sub trunchiul copacului zdrobit;
urletul stropilor de ploaie
ruptă din norii în care
au crescut ciuperci acide…
și jalea unei păpădii
trădată
- pe aripi de vânt n-a mai plutit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu