columne în pântec

unde mă doare tăcerea din tine, 

unde mă doare?

unde se-ascunde privirea-ți pierdută, 

unde se ascunde?

de ce s-au lapidat atingerile tale? 

de ce lacrimile s-au uscat?

cântecul ce-l țineam în brațele noastre, 

tu-mi adormeai, 

când l-am pierdut?

nu-mi răspunde.

s-au revărsat, blestemele ielelor trădate, 

peste casa noastră, 

visată, 

acum doar pământ.

în sângele nostru s-au scurs licori otrăvite, 

din stele topite.

oracolul nostru e ferecat 

sub ape sticloase; 

să bați la porțile sale, nu poți.

culege-mă!

cresc columne în mine,

mă doare, 

din pietrele ce-au ucis…

sub pleoape te țin.