zestre- frisoane

când îmi spuneam rugăciunile de seară o preferam pe aceea cu îngerașul 
știam că peste noapte voi avea un prieten alături 
pe aceea cu tatăl o spuneam fiind convins că numai așa se vor împlini rugăciunile bunicii pe care le spunea cu năduf de dimineața până seara

mai târziu m-am întrebat dacă îngerii stau supărați ei între ei 
căci al meu se cam rătăcise de mine 
și i-aș fi trimis o scrisoare prin îngerașul altcuiva

mai târziu m-am întrebat dacă tatăl a plecat în căutarea îngerilor pierduți 
îl și vedeam umblând îngândurat 
și pe bunica în urma sa: păi bine, doamne, o fi bine?

zestrea primită n-am știut să o dăruiesc 
poate acesta-i motivul pentru care 
eu sunt mic tu fă-mă mare... nu a mai prins aripi

genunchii tot mai sapă în rugă 
pământul 
și lacrimile gropi adânci 
acolo-mi este cufărul