construim, ne construim, reconstruim 
zid de carne crește în noi, ori
risipim, ne risipim, ne surpăm
numai noi, după noi, pentru noi, 
nu avem roabele, lopețile 
să adunăm rămășițele

numai noi, pentru noi, 
nu putem alege cum să bată vântul, 
cum să se încline ploaia, 
care fereastră rămâne deschisă,
atunci când înăuntru vor fi doar respirațiile fantome

tot ceea ce pleacă cu noi, alături de noi, ori
poate că se ascunde în noi
este umbra care ne-a urmat fiecare pas
mai înflăcărată, când soarele a răzbit, 
mai discretă, când luna și-a pus vălul de ceară
și-apoi, pentru fiecare parte amputată din trup,
s-a pus în loc, păstrând durerile
doar din inima frântă 
nu a știut să păstreze bucuriile
din vremurile pulsului întreg