strop de bine

nemurește nemurirea 

rod în rod născând tăcut
ochi în ochi privirea cere 

văz din văz ce n-a văzut
colț de piatră soarbe apa 

niciun strop nu-i de risip
miezul tare se înmoaie 

se transformă în nisip
iată vâna se vânește 

verde crud prinzând se urcă
pas cu pas pe firul nopții 

către luna prinsă-n furcă
lângă toate-și ard iubirea 

scăpărând doi licurici
eu privind la toate astea 

mă gândesc: 
- nu plec de-aici!