Îmbrăţişare

sălbăticiunea 

dusă-n adăpost

pasărea pusă-n colivie

frunza culeasă

înainte de-a se topi

în sărutul pământului

pentru o veșnicie înrămată

nebunul smuls din a sa visare 

păstrându-i adormirea...

trofee ale compasiunii

cele mai frumoase exemplare

sunt pretutindeni

încălzind îngheţul

printre nori 

în jocul iubirii

ochi verde 

răsărind din adânc

pe chipul ce primește

mângâiera...

susur al izvorului din sine

***

nebunul scos din a sa visare, dar lăsat în adormire este (încă) un alt exemplu de trofeu

al egoismului

de la ceea ce poate părea banal, către profund, asta am încercat în prima strofă

dar trofeele sunt, de fapt, niște exemplare cărora le putem oferi îmbrățișarea pentru ceea ce sunt, 

din respect, ori compasiune pură... asta-i ce am dorit în strofa a doua