însăilare

se va scurta drumul de nimeni păşit

cu fiecare zi tot mai aproape 

deşirându-se

în urma sa lăsând 

firul deznădejdilor

privirile nu vor răzbate 

dincolo de perdele

mătăsuri ţesute din stropii de ploaie

s-ascundă singurătatea celui pe care 

n-are cine să-l ţină de mână

frunza se va așterne pe cărare

alinare pe fruntea suferindului

ce-n agonie se vede cu tălpile goale 

alergând

 

noaptea despletită

îi va însăila rănile

din el să nu zboare

pasărea albă  cu oasele frânte

***

alinare-i frunza pentru cărare

la fel compresa 

pe fruntea suferindului

ce-n agonie se vede 

cu tălpile goale 

alergând