Iluzii

am realitatea mea compusă din visele nopții,

stridii care-mi filtrează marea de gânduri 

îmi duc amintirile pe masa înfometatului.
- ăsta da sacrificiu! spun pescarului,

care prinde în plasă pasărea obosită și-o aruncă momeală.
iluziile zilei, cu sete și foame, durerea din carne, 

tristeți trecute-n jurnal, 

lacrima ce cade la trecerea dintre ani... 

doar un coșmar.
- ți se pare c-ar fi! spune pescarul rânjind.  

pe stradă, mulțimea mă privește cu lăcomie.
fug spre casă, aerul se îngroașă, mă scufund, înot... 

iată-mă că sunt, iată-mă că-s altul;

în mine se naşte o perlă.