moment

dar iată

cerul azi plin e cu ape 
nici păsările nu mai zboară

stropii de ploaie cuminți

potolesc setea răbdată 

demult

scriu despre fluturi 

cu mentă bătută pe aripi
ce dorm pe sub streșini

rândunicile n-au mai venit

nici ele
nici primăvara

câteva lacrimi 

mușcând din pânza obrazului

se-aruncă în spuza dorului

mă-ntreb

cine să fi țesut florile acelea

pe marginea ochilor?