atâtea morminte, au rupt din pământ!
toamna asta ar trebui
să purtăm veșminte de doliu
și-n inimă colțuri,
prin câte unul să ne ascundem;
păsările să își amâne plecarea,
păsările să își amâne plecarea,
sa ne reculegem împreună,
ascultând urletul lupilor.
așa ar trebui, după o vară în care
peste lume a pârjolit nepăsarea.
toamna asta ar trebui să plantăm măslini,
să punem în clocitoare ouă de porumbei,
hrană pentru suflet s-avem.
toamna asta ar trebui să ne rugăm,
fiecare la dumnezeul său,
să stea de vorbă cu dumnezeul celuilalt,
să încetăm să mai rupem pământul în fâșii.
să încetăm să mai rupem pământul în fâșii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu