domolire

un somn curat pe-a devenirii cale

o strâmtă aşteptare pentru a fi

apoi nechibzuita întâmplare

să gust din fructul lui... a şti

 

dormeam 

când mă-nsoţeau atâtea zbateri

de prin materii embrionare 

clocite-n coaja ouălor solare

din care-apoi... 

apoi au eclozat

un trup şi-un suflet

fără vrun păcat

dar şi firea care 

era trează şi se hrănea

mușcând cu lăcomie

din ființa mea

am aflat 

ori poate-a fost doar vis...

visare 

c-aceasta nu-i menirea

și nici măcar o

întâmplare

e doar alegerea în care

nedomolita fire

a înfulecat

din trup şi suflet

atât de mult încât 

amândouă au slăbit

...

hrăneşte sufletul întâi 

și fă-l să fie mare

trupul apoi să-l îngrijești

puternic e deja și tare

doar așa vei ști că ești

și firea poți s-o domolești