ne jucăm privindu-ne fără contact vizual
așa reușim să despărțim spațiul dintre noi
până când acesta se obișnuiește cu divizarea
și în lipsa noastră
alături de cei care își poartă bucăți din ei
precum copiii jucăriile de pluș murdare
nu ne mai doare dacă nu ne atingem
și prezicătoarele nu ne vor găsi printre cărți
nici la drum de seară nici în ajun de lăsata secului
doar prin diminețile perfecte ne vom mai delecta
adâncind fiecare sorbitură în ceașca cu cafea
unde zațul stă ca nisipul pe o plajă
plină cu alge uscate
și nouă nu ne mai spune nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu