ceva

ceva

poate fi o carapace, îți tragi membrele și adaugi un cap sub mansardă, și nici mansardă nu dorești
te pui la adăpost sub o eșarfă

ceva
poate fi o cochilie, îți lingi, într-un fel slinos, burdihanul, ca să aluneci
și aluneci până stă roua pe asfalt
prima rază de soare, primul toc ți-l înfige adânc
dar, ai trăit, la maxim!

ceva
e o felie de pâine și o bucată de brânză, puse într-o traistă 
și o sapă pe umăr
și un deal

ceva 
sunt betoanele ce se ridică din betoane apăsând cu rânjete armate în fier peste câteva oase lepădate, pe furiș, de un excavatorist, sub moloz:
șefu’
e ceva, acolo!
e oase de morți…

te dai lângă fântână, 
bei o gură de apă, 
îți faci cruce și spui

ceva