o pagină mai departe

între mine și tine n-au fost spații se rătăciseră în infinite alte dimensiuni legate mai strâmb, ori mai drept, în teorii ale unor chestiuni paralele, existențiale, dar în fapt, erau șoapte din viitor

atunci am profitat de vidul dintre noi și am cuprins nimicul cu ceva, ceva din tine pulsa, ceva din mine respira

o pagină albă am pus, te-ai semnat cu primul cuvânt, eu am semnat cu ultimul cuvânt și, între ele, ne-am scris povestea

până când, pagina s-a umplut cu toate cuvintele tale, până la ultimul

cu toate cuvintele mele, până la primul 

atunci,

între mine și tine a fost să fie primul spațiu, un fel de altă noapte, cu stele tăcute, inerte

eu credeam că e umbra ce-o pierdusem când, în joacă, cu umbra ta, se rătăcise, pe undeva

tu îți alegeai steaua, departe de steaua mea

între ele mii de stele, reci și mute, 

labirint fără cale în drumul spre tine

râdeai și râsul tău prelungea desenul luminilor stinse tot mai des, tot mai între noi

atunci au năvălit toate spațiile rătăcitoare, 

pline de cuvinte, lipsite de semne, 

fără indicații

să te țin de mână nu știu, 

să-ți ascult bătăile inimii nu pot

suntem tot mai imperfecți, mai feliați, 

precum semnele de carte, între pagini

eu, la o pagină veche

tu, la o pagină nouă