spre deosebire de fum, aburul are statutul său, se observă pe sine ca și când ar fi parte la întâmplarea de a fi
are el un moment când se încoardă și, așa într-un condens plin de lăfăială, picură
și picură pe o cale a devenirii până îl aduce cu toți atomii într-o izbitură care-l împrăștie în diferite idei, dar nici una cu vreo conștiință
își fac cu mâna, care încotro, toți picurii dezmebrați din picurul picur
își promit ca niște camarazi la monentul liberării: la anu’ ne revdem tot aici
spre deosebire de această manifestare curgătoare, fumul nu își propune ceva
campează o vreme la taclale cu o adiere de vânt, se împreunează într-o formă abstractă cu un iz de mugegai și, cum găsește o fereastră deschisă, se tot duce bombănind: flegma ăluia era să mă izbească de asfalt
și fumul, și aburul au un cusur: bă, când e să pută, pute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu