zarea în alb și negru

dacă ar fi să aleg finalul
m-aș întoarce la început, 
să-l văd
cât mai de departe, 
în alb negru prefăcut

și aș vedea
locul în care pământul rece se întinde sub tălpi, acolo
încolțește iz de câmp 
și ropote de cai mângâie icoane,
locul în care
cuptorul îmbrățișează aluatul
înfăptuind facerea dintâi
povestea grâului, toată;
locul în care cerul sărută ferestrele 
gătite cu mere și gutui
în gust de depărtare,
locul unde 
din pereți stau să cadă
tăcerile.

până la ele aș mai călători o dată
apoi, către zare.