Iulică, tot murind n-a vrut să moară

dacă el minte vă mint și eu

Iulică a fost al patrulea născut viu, înaintea lui, doi, s-au dus devreme

sora lui, mai mare, căuta să piară ca și când moartea făcuse obicei din a lua copii ăia, 

dar s-a lăsat mituită și fata a fost acoperită cu o aripă de înger, s-a întremat sorbind în fiecare zi câte un gram de viață

și a venit rândul lui

să fie lepădat dacă așa va fi să fie… așa și-au zis, muncind să-și ridice o casă, femeia, prin ploi aspre, arșița, ori vânt

dintr-o mâna de om, o femeie cu statura mică, nu mai mult de 40 kg, Iulică a luat cât să se nască la 4,5 kg

zice, Iulică, că l-au lăudat ursitoarele

că el le-a auzit și le-a ascultat!

să nu mori! i-au strigat 

când, la două luni și un astru de viață respira cu plămânii aprinși, sub lumânare

apoi, la două, trei căderi de zăpezi a prins gustul morții, iar

a înghițit toate medicamentele ursite

dar ursitoarele strigau: să nu mori!

dacă mă minte, vă mint și eu

Iulică a păstrat viața pe umărul bunicii care plângea și se ruga

dispensar, ce cuvânt!

Iulică a rămas orb blestemat de o broască și a primit vedere lecuit cu lapte de măgăreață

Iulică a fost electrocutat

a fost mâncat, de un câine, care l-a sfâșiat ca pe o cârpă

a fost tăiat, de un chirurg, pe viu, din grabă de neom

a fost…

și gropar a fost

“bă!!!” l-au scos

a pus țigle pe Castelul Corvinilor

Iulică a fost la grădiniță două luni

a primit un premiu pentru creație

a mai primit și un alt premiu 

atunci a aflat că nu stai în fața învățătoarei în izmene, o femeie care i-a zâmbit blând: pune niște pantaloni pe tine și nu mai sta încruntat, că așa rămâi

apoi, alt premiu, la olimpiada pe județ, la mate

are și acum acel Compendiu

Iulică a citit clasei toate lecturile, că avea o voce gravă și intona povestea

Iulică striga strigările la dansurile populare

a mai fost orb de două ori

trei zile

după ce a căzut din cireș

o noapte după ce s-a izbit cu capul de gheață

Iulică a tot murit, dar ursitoarele l-au obligat să trăiască

și Martin Eden

da, cel care s-a scufundat atât de adânc ca să uite

Iulică 

mi-a spus cât nici n-ar fi să spună totul, ca să vă pot spune

și mi-a mai zis că nici măcar nu avea numele Iulică,

așa îl strigau

probabil de la vreo ursitoare, mai peltică

atunci când îi spuneau:

vei întâlni veșnicia, dar azi nu-i vreme de împărțeală,

azi e de cules