glaciar

copilul prinse gogoloiul de ceară
din care lumina s-a scurs

rece 

la fel ca mâinile prefăcute-n sfeșnic

și-l îndesă în buzunar

la piept

focu-l ardea

plâng oamenii 

când oamenii mor

în altă zi 

la marginea pădurii

privind soarele topindu-se

ca un muc de lumânare 

în trupul pământului

tresări 

de-o lacrimă atins

înlăuntrul său 

frigul creştea pâlpâind

e mult de-atunci 

copilul a devenit om mare

în cea mai rece lume posibilă