refugiu

pentru un zâmbet în plus 

o mamă neplânsă 

un tată netăcut 

dăm fructele toate 

și ne mutăm în pustiu

păstrând doar lemnul 

pentru cruci

oare cui ar folosi primul drum pe mare 

înconjurul lumii 

uimirea sunetului lăsat în urmă 

cui ar folosi... 

pentru copilul cu ţâţa în gură 

ori acela cu genunchii juliţi

pentru nopţile nedormite

visând la taina privirilor 

dăm galbenii toţi

păstrând doar gustul pământului

și ne dezbrăcăm 

scăldându-ne în apele cele mai adânci 

unde se vor naşte din noi prunci cu branhii 

ca pe vremea când ne ascundeam 

de ochiul lacom de moarte