ciob

despre toate câte s-au zis eu nu am aflat nimic

și nimic nu știu despre toate câte au fost
din punct am plecat și-n punct am ajuns
fără vreo cale, fără regăsire

eu sunt din toate doar un fir de nisip
și-ntregul deșert mi-a rămas gândirea
ce-mi usucă ființa 

despre care târziu am aflat
că nu-i leacul căutării

gustul laptelui, din tot ce-am gustat, l-am uitat

s-a pierdut, adânc în mine, stropul

iar ochiul...

mă vede ca pe întâiul ce-are să moară

cu așchie de os iscălindâu-şi lucrarea