scara

acesta-i locul privirilor din urmă 

trepte 

spre zidurile unui alt hotar

fără ferestre rostuite 

de unde

nu vei reuși să mai vezi depărtările 

aprinse-n roşul soarelui târziu

dincolo-i alt tărâm 

adăpost

te oprești în fața porții

cât să mai asculţi râsete ce-au fost 

şi fețe desenate 

în nuanțe de galben pai 

care s-au scurs

ca o maree la reflux

pe cenușiul nopții răsărite

deasupra amintirilor