încredere

dacă îl ții de mână ca pe un copil e un copil 

îi dai drumul

când se împiedică de o floare nu-l cerți 

floarea nu o rupi 

îl înveți să mângâie culorile 

și îi arăți petalele care se joacă în vânt

îndemni s-alerge după ele

dacă îl ții de mână ca pe un om mare e un om mare

frunzelor care îi cad peste umeri nu le ceri socoteală

pe aceea rătăcită prin părul lui o iei și îi mulțumești

cu un zâmbet 

nu-i grea povară dar îți place jocul de-a fi 

cumva din mâna aceea îți sorbi seva

și mai crești 

în petale s-au spulberat mâinile 

și-ntre frunze s-a rătăcit linia vieții 

dimineața soarele a topit respirațiile

spre seară

mănuși de mătase mângâie nervurile

palmelor veștejite

iar tu visezi 

și încă îl mai ții de mână