în copaie copilul doarme
înfășurat în sac de cânepă drept așternut
peste lemnul cu venele crăpate
cântec de leagăn îi este un șuier de vânt
care zboară agale în noaptea de mătase
toate acestea-s demult
de pe vremea când paiele aurii
se îndesau prin saltele și
pe alb de perete
cu negru de fum se creiona
desenul icoanei sub ea
între umbre se prindeau ielele în joc
și pluteau
peste podeaua plină de praf și de scrum
povestea ascunsă se putea citi
pe chipurile celor adunați
în jurul lămpii din care lumina
răsărea în clocot de foc
iar preșul întins pe jos
cuprindea eternul și părea
un câmp plin de flori
din care
sămânța iubirii pocnea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu