exercițiu de leac

pe oglindă se văd urmele laptelui 

e mult de atunci 

te uiți și îți spui că tu poți ierta 

apoi repeți cât să fii sigur că sticla nu înghite vorbele și 

că cel care te privește 

crestat în șiroaie de lacrimi pe care le așezi să pară niște șanțuri sfărâmicioase 

fără să te asculte

nu-i un ecou 

tu poți ierta tu poți ierta tu poți 

tu poți tu poți tu

tu

un exercițiu un îndemn un moment 

te uiți în oglindă și îți dai seama

că nu este vorba despre tine 

este despre ceea ce porți în tine

tu poți uita

celui din oglindă îi pui un zâmbet pe față pe care nu-l ai

dar i-l pui căci poate poate înveți să-l porți și tu

tu poți uita tu poți uita tu poți

tu poți tu poți tu

tu

un loc din tine se golește un altul se umple 

oglinzilor întregi li te arăți întreg

dar în ele se văd doar cioburi din tine

să le lipești n-ai cum

doar poți să le mânuiești cu grijă