straturi

în casa ta stă ființa ta 
ca un semn de carte 
secționând un plan, 
secționat de alt plan, 
în alt plan 
și în altul…

închizi ochii să te regăsești în starea dintâi. 
gând peste alt gând 
secționează liniștea până când 
soarele trage cortina de după un deal 
și atunci 
poți deschide ochii

oricum, 
privirea va secționa și ea 
întunericul pus peste un alt întuneric, 
peste altul 
și altul, 
cum întindea bunica, 
pe vremuri, 
aluatul ăla strat peste strat, 
peste strat, 
culegând în tot acest timp 
amintirile sub năframă

ca și când, 
dacă ai întinde mâna, 
ai putea muta tavanul 
să poți muta norii, 
să poți muta stelele, 
și-apoi 
să prinzi un fir de adânc 
peste un alt adânc, 
într-un vârtej 
ce te-ar putea scoate dintre file, 
unde 
ai rămas captiv, 
în casa ființei tale, 
ca un semn de carte

paginile 
stau una 
peste alta