țărâne

am luat încă o bucată din pământul galben 

mirosul oceanelor mi se lipește de mâini
unde au fost peștii 

acum sorb din nisip fluturii
cu bătaia aripilor mimează valurile

de-aș fi putut împărţi hazardul în bucăţi
aș fi putut alege alte întâmplări 
altfel să curgă ploaia
și respirațiile veșniciei ar fi fost mai rare
nimic n-ar fi fost ales să dispară

dacă te țin de mână, Doamne
e ca să te conduc mai aproape de drumul meu
căci eu tot merg, Tu stai, eu tot merg 
prin bătaia vântului mi se usucă pielea 
și solzii dintâi încep să-mi apară 

doar câteva bucăți mai am de rupt
în locul lor să mă pun