Firav

să pășești prin lume cu grijă

în ea este și un fir de iarbă

ești și tu

să nu strivești 

nici măcar acel "a sosit"

neașteptat

sperând că vei păstra 

vremea

când te vei opri 

să te odihnești

să mângâi firul de iarbă uscat

ești și tu

aplecat de-acum 

peste pieptul lumii