turma

azi turmă ies să pasc şi n-aş mai paşte
eu-miel, eu-câine, eu-cioban...
în mine cântecul din cântec se va naşte
pierdut prin frunze de castan.
şi ziua lasă răni deschise pe sub umbră
şi setea crudă în rătăciri de ape,
izvoarele din mine lasă să mai curgă
prea însetata turmă să adape.
la răsărit mă regăsesc,în urmă praful
-veşmântul ce m-acoperă în van,
pe piatra arsă, scris stă, epitaful:
la fel, murim,  miel,câine ori cioban.