...pereţi
dospiţi cu pământ şi paie
atârnă
a renunţare.
O oglindă pătată
rătăcită
prin umbrele-i de rugină
stropeşte cu lumină
funinginea indiscretă.
O poză agăţată într-un colţ
răsucită ca şi când
o crampă (cronica deja)
nu-i iartă trecerea vremii.
Un pat, o masă, un scaun şi-un dulap
palide toate
înţepenite reumatismal...
La o fereastră
cu privirile aţintite în globul cerului
fără să se plângă de ceva
soarbe încă o clipă
zâmbind...
Satul şi ţărâna
se mută
Dincolo de nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu