hipnoze

În umbrele calde...
trecătoare,
tăcerea mă îmbrăţişează.
Esenţa mahonului mă îmbată.
Fără să-i ascult poveştile exotice
îi plâng pe umar.

Ironic, pendula îsi gaseşte  drumul,
mereu...
neînfrântă în lupta cu timpul.

Eu nu las hipnoze să gâdile orgolii
şi timpul măsurat devine
un ecou.
Focul din şemineu îmi spală obrajii
adânc.
Între două frisoane
mă împotrivesc dezgheţului de carne
şi mă leapăd rânduri
pe hârtie.
Umbrele vin şi pleacă.