atat de alaturi de ganduri
atat de patruns in fibre
cat locul acela din oglinda nu se mai vrea chip
cat chipul nu se mai vrea loc
intre peretii prinsi de balamale
si cat de putin
un semn de intrebare
ai intre maini si crestetul capului
calcaiele intre vertebre si pungi de nesomn
albastru pe buze
si doua cuvinte
sunt OM?
iarba iti va creste pe talpi si frunze dezgolite
vor rataci sub pleoape
cat linia vietii iti va patrunde aortele dintre
trei cuvinte si un sens aritmat
imi poti fi apropae
aproape intr-un fel ...
peretii ne despart
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu