si tot nu e de ajuns
trebuie sa-l primesti
adanc in inima ta
umbra si zidul acela
plin de capete sparte
betoane gratii si izmene
in balansoar legeni negarea
ai bucatica ta de lumina
si frunza ta cazand pe raza de soare
pe sub care melcii se ascund
dupa lungi calatorii nocturne
undeva in tine e surpinderea
si un pic de uitare
asa te poti bucura de tine
si de verdele crud ce-ti rasare din trup
nu inchide poarta si nu uita sa vezi
zidul doar ascunde rasaritul
nu il ingroapa
cat timp il mai vezi
nu esti orb
***
necugetat e acela care taie copacul ce-i umbreste locul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu