cu sinceritate...

omul - fiinta careia i s-a oferit constiinta nu pentru a putea impartasi cunoasterea sau necunoasterea sa cu ceilalti, ci pentru a suferi in tacere - el, cu sine, in propria cunoastere sau necunoastere. caci omului nu i-a fost daruita sinceritatea ca pe o virtute, ci ca pe o alta forma de intelegere a propriei singuratati. pentru ca, vrei sa recunosti sau nu, sinceritatea nu ti-a adus niciodata ceva bun... din copilarie , in tinerete, mai apoi adult sau ulterior batran. ori de cate ori ai fost sincer in legatura cu propria cunoastere sau necunoastere, putere sau slabiciune, adevar sau minciuna,  intr-un fel sau altul sinceritatea ta n-a fost altceva deca  o lovitura pe care ai primit-o subtil sau brutal, de la cei din jur...
sa fii sincer e o dorinta, prin care vrei sa cresti, sa te inalti, dar ramane atat - o cautare ...
tu, cu tine, cu propria constiinta... sincer? - e de ajuns!