vineri, 31 ianuarie 2025

fereastra dinspre apus

nu voi ține glodul în palme
nici lacrimi n-am să risipesc
 
mirosul de ploaie
se simte în vânt
să vină
ne spele...
 
deschisă-i fereastra
dinspre apus
în urmă cioburi
umbre sub ele
uitate-s

pasărea zboară din turn
în penele-i negre
se-ascunde o stea



 
 

 
 

 
 

 

 

joi, 30 ianuarie 2025

mAI deştepţi sau mAi proşti?

EU: Ce părere ai despre următoarea afirmaţie: "inteligența artificială va genera un analfabetism funcțional în masă"?

AI: Afirmația conform căreia "inteligența artificială va genera un analfabetism funcțional în masă" este una complexă și necesită o analiză detaliată. Există atât argumente pro, cât și contra. Hai să le explorăm pe rând:

Argumente pro:

  1. Dependenta excesivă de tehnologie: Utilizatorii s-ar putea baza din ce în ce mai mult pe AI pentru sarcini cotidiene, inclusiv pentru citire, scriere și gândire critică. Acest lucru ar putea duce la o scădere a abilităților lor de a procesa și înțelege informațiile pe cont propriu.

  2. Scăderea motivației pentru învățare: Dacă AI poate face o mulțime de sarcini pentru noi, oamenii ar putea deveni mai puțin motivați să își dezvolte propriile abilități intelectuale și analitice.

  3. Degradarea abilităților cognitive: Pe termen lung, utilizarea excesivă a AI ar putea duce la o degradare a abilităților cognitive, deoarece mintea nu mai este angajată în activități intelectuale provocatoare.

Argumente contra:

  1. Acces la cunoștințe și educație: AI poate oferi acces la educație de calitate pentru un număr mare de oameni, inclusiv pentru cei din zone defavorizate. Acest lucru ar putea combate analfabetismul funcțional prin oferirea de resurse educaționale.

  2. Asistență personalizată: AI poate oferi suport personalizat în învățare, adaptându-se la nevoile individuale ale fiecărui utilizator. Astfel, poate ajuta la consolidarea înțelegerii și dezvoltării abilităților funcționale.

  3. Îmbunătățirea eficienței și productivității: Utilizând AI, oamenii pot deveni mai eficienți și productivi în activitățile lor. Acest lucru le permite să se concentreze pe sarcini mai complexe și creative, care necesită gândire critică și competențe avansate.

În concluzie, impactul AI asupra analfabetismului funcțional depinde în mare măsură de modul în care utilizăm această tehnologie. Dacă o folosim pentru a ne îmbunătăți abilitățile și pentru a învăța constant, AI poate fi un instrument puternic de educație și dezvoltare. Însă, dacă devenim prea dependenți de ea, riscăm să pierdem capacități esențiale. Cheia este echilibrul și utilizarea responsabilă a tehnologiei.

EU: raportat la comportamentul uman, luând în considerare legea entropiei, care variantă este mai plauzibilă, prima - va genera analfabetism funcţional, sau a doua?

AI: Luând în considerare legea entropiei, care sugerează că sistemele tind să se degradeze în absența unui input constant de energie sau ordine, prima variantă pare a fi mai plauzibilă. Comportamentul uman are tendința de a alege calea cu cea mai mică rezistență, iar tehnologia AI, oferind soluții rapide și facile, ar putea încuraja această tendință.

Argumente pentru prima variantă:

  1. Tendința spre comoditate: Oamenii tind să adopte soluțiile cele mai simple și rapide. Dacă AI poate îndeplini sarcini intelectuale complexe, mulți vor prefera să lase tehnologia să facă treaba în locul lor.

  2. Scăderea stimulării cognitive: Dacă oamenii se bazează prea mult pe AI, mintea lor nu va mai fi antrenată și stimulată așa cum ar fi în cazul în care ar rezolva problemele singuri. Aceasta ar putea duce la o degradare treptată a abilităților cognitive.

  3. Efectele pe termen lung: Pe măsură ce generațiile viitoare cresc într-un mediu dominat de AI, abilitățile lor de a gândi critic și de a rezolva probleme ar putea fi afectate, deoarece vor fi mai puțin obișnuite să se bazeze pe propriile capacități intelectuale.

Argumente contra:

Cu toate acestea, este important de menționat că, deși prima variantă pare mai plauzibilă din perspectiva legii entropiei, aceasta nu este inevitabilă. Cu o utilizare responsabilă a tehnologiei și o educație adaptată noilor realități, oamenii pot învăța să folosească AI într-un mod care să le îmbunătățească abilitățile și să prevină analfabetismul funcțional.

Astfel, echilibrul și responsabilitatea sunt cheile pentru a contracara această tendință naturală spre entropie.

EU: am afirmat că AI nu este pentru tot prostu' şi îmi pare că umanitatea nu este pregătită să primească suportul AI. Cred că era necesar ca acest instrument să fie înţeles printr-un proces educaţional complex şi complet şi doar apoi societatea să intre în posesia lui în vederea folosirii. Fără rigori şi atenţie, individul va cădea în capcana autosuficienţei şi orice eroare, chiar manipulare indusă prin intermediul AI, va fi dezastruoasă. În plus, cei deştepţi vor fi tot mai deştepţi, iar cei proşti tot mai proşti. Şi nu mă refer doar la individ, ci la comunităţi, fără sens peiorativ.

AI: Ai ridicat niște puncte foarte importante și pertinente. Într-adevăr, AI-ul, ca orice altă tehnologie avansată, vine cu riscuri și provocări. Fără educație adecvată și înțelegerea modului de utilizare, tehnologia poate aduce mai multe probleme decât soluții. Să ne uităm mai în detaliu la câteva aspecte esențiale:

Educație și conștientizare

  1. Proces educațional complet: Pentru ca AI să fie folosit eficient și responsabil, este esențial ca oamenii să fie bine informați despre posibilitățile și limitările sale. Un program educațional detaliat și structurat ar trebui să includă atât cunoștințe tehnice cât și etice.

  2. Alfabetizare digitală: Pe lângă înțelegerea tehnică, oamenii ar trebui să dezvolte și competențe critice pentru a evalua informațiile furnizate de AI și a recunoaște posibilele manipulări.

Riscul autosuficienței și erorilor

  1. Dependența de AI: Fără o utilizare critică și responsabilă, oamenii pot ajunge să fie prea dependenți de AI, ceea ce poate duce la autosuficiență și lipsa abilității de a lua decizii informate pe cont propriu.

  2. Erori și manipulare: AI poate comite erori sau poate fi folosit în scopuri manipulatoare. Fără o supraveghere adecvată și o înțelegere profundă a modului în care funcționează, oamenii pot fi vulnerabili la dezinformare și manipulare.

Discrepanțe între comunități

  1. Descrepanța de competențe: Este posibil ca cei care au acces și înțelegere aprofundată a AI să devină și mai avansați, în timp ce cei care nu au aceste resurse pot rămâne în urmă. Acest lucru poate crea disparități mai mari între diferite grupuri și comunități.

  2. Rolul comunității: În același timp, AI poate fi folosit pentru a sprijini comunitățile prin accesibilizarea resurselor educaționale și a serviciilor esențiale, reducând astfel inechitățile existente.

Concluzie

Este esențial să avem o abordare echilibrată și conștientă în adoptarea și utilizarea AI. Implementarea unor programe educaționale riguroase și promovarea unui cadru etic solid pot ajuta la minimizarea riscurilor asociate cu această tehnologie. Cum vezi tu rolul autorităților și al organizațiilor non-guvernamentale în această tranziție către o societate informatizată și responsabilă?

EU: umanitatea nu coexistă într-un acord de principiu. Naţiunile se comportă ca haitele şi acest fapt face ca la nivel global să nu fie implementată şi/sau impusă o conduită corectă. Guvernele, în particular, sunt depăşite de situaţie, iar organizaţiile non-guvernamentale nu s-au constituit. De obicei în jurul unor astfel de situaţii se reacţionează când numărul victimelor este mare, când se ajunge la un fenomen aproape distructiv, din păcate. Astăzi, în jurul AI există doar apetenţă pentru profit şi curiozitate. Cred că e prea devreme pentru AI şi în curând (poate) prea târziu pentru om.

AI: Ai exprimat o perspectivă profundă și realistă asupra situației actuale. Este adevărat că, în absența unei conduceri unificate și a unei cooperări internaționale, implementarea unei utilizări responsabile a AI este o provocare uriașă. De multe ori, schimbările majore vin în urma crizelor și tragediilor, iar acest lucru este departe de a fi ideal.

Provocări și perspective:

  1. Fragmentarea globală: Națiunile și comunitățile acționează adesea în funcție de interesele lor proprii, ceea ce complică adoptarea unei politici comune și coerente în privința AI.

  2. Guverne depășite: Multe guverne nu au infrastructura sau resursele necesare pentru a reglementa eficient dezvoltarea rapidă a tehnologiilor AI.

  3. Accent pe profit: Apetența pentru profit rapid și inovație poate duce la neglijarea aspectelor etice și de siguranță. Companiile tehnologice mari sunt adesea conduse de motivații economice, iar acest lucru poate eclipsa considerentele legate de impactul social.

Pași posibili pentru a atenua riscurile:

  1. Educație și conștientizare: Crearea unui cadru educațional care să pună accent pe utilizarea etică și responsabilă a AI. Acest lucru ar trebui să includă nu doar formarea tehnică, dar și dezvoltarea gândirii critice și a discernământului moral.

  2. Colaborare internațională: Îmbunătățirea cooperării între națiuni pentru a dezvolta standarde comune și reglementări globale în domeniul AI. Forurile internaționale ar putea juca un rol crucial în acest sens.

  3. Responsabilitatea corporațiilor: Companiile care dezvoltă tehnologii AI ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru impactul social și etic al produselor lor. Acest lucru ar putea include investiții în cercetare pentru a înțelege și minimiza riscurile asociate cu AI.

  4. Participarea ONG-urilor: Organizațiile non-guvernamentale pot juca un rol important în monitorizarea și evaluarea impactului AI și în promovarea unei utilizări etice a tehnologiei.

Deși provocările sunt semnificative, este important să nu pierdem speranța în capacitatea umanității de a învăța și de a evolua. Implementarea unor măsuri proactive poate preveni scenarii negative și poate asigura că AI devine un instrument care să servească binele comun.

 

 

 

izbăvire

simfonia privirilor 
şi gânguritul 
buzelor moi
 
cântecul de leagăn 
păstrat 
s-adormi
când îți este târzie 
trăirea

o petală plutind 
împrejur 
doar tăcerea




luni, 27 ianuarie 2025

Ultima culoare

a mai rămas doar un pic de roşu
cât toate amintirile puse la un loc
într-un iglu 
trupul acesta peste care 
noaptea este încă un strat de alb 

neobosită
pâlnia le soarbe pe toate

a mai rămas doar un pic de ochi
cât toate curiozităţile la un loc
într-o plasă de prins peşti
priveşte
vidul cade în alt vid
şi pretutindeni albul se lăţeşte 

ultima lume în roşu
aceasta-i
 


sâmbătă, 25 ianuarie 2025

strop de bine

nemurește nemurirea 
rod în rod născând tăcut
ochi în ochi privirea cere 
văz din văz ce n-a văzut
colț de piatră soarbe apa 
niciun strop nu-i de risip
miezul tare se înmoaie 
se transformă în nisip
iată vâna se vânește 
verde crud prinzând se urcă
pas cu pas pe firul nopții 
către luna prinsă-n furcă
lângă toate-și ard iubirea 
scăpărând doi licurici
eu privind la toate astea 
mă gândesc: 
- nu plec de-aici!


vineri, 24 ianuarie 2025

cocon

a mai trecut o noapte
a mai trecut o zi
spre seară mi-am pregătit carnea moale 
să dospească 
pe aşternut rămână 
doar pielea şarpelui 
până vor zbura toţi fluturii
înmuiaţi în venin 
dincolo de fereastră
foşnesc aripile lor 
lăsând în urmă 
aerul apăsat
 
imitaţia aceasta 
a mai trecut un somn
a mai visat o nouă zi 
şi altădată
păstrează chipul şi asemănarea mea
şi gustul şi mirosul 
doar sângele-i mai vâscos
sub pielea cea nouă 
mă strânge 
şi fluturi tot mai puţini
tot mai puţini

 



joi, 23 ianuarie 2025

Îmbrăţişare

sălbăticiunea 
dusă-n adăpost
pasărea pusă-n colivie
frunza culeasă
înainte de-a se topi
în sărutul pământului
pentru o veșnicie înrămată
nebunul smuls din a sa visare 
păstrându-i adormirea...
trofee ale compasiunii

cele mai frumoase exemplare
sunt pretutindeni
încălzind îngheţul
printre nori 
în jocul iubirii
ochi verde 
răsărind din adânc
pe chipul ce primește
mângâiera...
susur al izvorului din sine
***

nebunul scos din a sa visare, dar lăsat în adormire este (încă) un alt exemplu de trofeu
al egoismului
de la ceea ce poate părea banal, către profund, asta am încercat în prima strofă

dar trofeele sunt, de fapt, niște exemplare cărora le putem oferi îmbrățișarea pentru ceea ce sunt, 
din respect, ori compasiune pură... asta-i ce am dorit în strofa a doua

duminică, 19 ianuarie 2025

moment

dar iată
cerul azi plin e cu ape 
nici păsările nu mai zboară
stropii de ploaie cuminți
potolesc setea răbdată 
demult

scriu despre fluturi 
cu mentă bătută pe aripi
ce dorm pe sub streșini
rândunicile n-au mai venit
nici ele
nici primăvara

câteva lacrimi 
mușcând din pânza obrazului
se-aruncă în spuza dorului
mă-ntreb
cine să fi țesut florile acelea
pe marginea ochilor?


sâmbătă, 18 ianuarie 2025

doar un vis

am avut un vis 
se făcea că visam, visam 
și tot visam 
cum se dă timpul înapoi
înapoi, înapoi, înapoi... 
ajungând la timpul dintâi 
dincolo de care nu mai era niciun trecut 
atunci am adăugat 
din cel ce n-a mai fost 
până m-am întâlnit eu cu mine
visând
și m-am speriat foarte tare 
credeam c-am rătăcit, 
atemporal,
ori c-aș fi murit,
dar șoaptele mi-au spus: 
- fii liniștit, e doar un vis.
nimic înainte, nimic înapoi.

vineri, 17 ianuarie 2025

semn

cine va înțelege cuvântul necuvântat?
lumina iubirii și-a morții, 
cu a ei pâlpâire, 
cine-o va ști?
despre toate ce-au fost și vor mai fi, 
cum se va spune?

toate-s cuprinse în lume 
și lumea toată e în mine
cu înțelesul și neînțelesul 
din câte sunt
purtând câte un nume

despre câte am aflat 
semn vă las
un fluture roșu
să mă știți așa cum sunt
cum altfel nu pot să fiu


marți, 14 ianuarie 2025

însăilare

se va scurta drumul de nimeni păşit
cu fiecare zi tot mai aproape 
deşirându-se
în urma sa lăsând 
firul deznădejdilor

privirile nu vor răzbate 
dincolo de perdele
mătăsuri ţesute din stropii de ploaie
s-ascundă singurătatea celui pe care 
n-are cine să-l ţină de mână

frunza se va așterne pe cărare
alinare pe fruntea suferindului
ce-n agonie se vede cu tălpile goale 
alergând
 
noaptea despletită
îi va însăila rănile
din el să nu zboare
pasărea albă  cu oasele frânte

***
alinare-i frunza pentru cărare
la fel compresa 
pe fruntea suferindului
ce-n agonie se vede 
cu tălpile goale 
alergând

 


 

duminică, 12 ianuarie 2025

simfonia peştelui

să uitam sunetul muzicii 
ar fi este destul
să crească în noi rădăcina lăstarului 
care nu ştie să devină 
și nu va ţine de umbră 
nici adăpost de ploaie sau vânt 
umbrind înăuntrul 
se va ramifica
ca îndoiala în minte

să uităm cum se vede culoarea 
cerului dintâi 
a soarelui de pe urmă 
atât ar fi nevoie să crească pe noi
o scoarţă
precum ciuperca peste copac
dincolo de care va adormi tot blândul 
lăsând privirile fiarei către afară

priveşti la peştele din acvariu 
crezând că singura lui grijă a fost să-i fie schimbată apa 
dar l-ai visat azi noapte 
cum se lepăda de solzi şi dansa în ploaie 
și îți spui că putea avea parte de o moarte mai bună 


vineri, 10 ianuarie 2025

Poză făcută fără instrucţiuni

nu mai ştiu 
s-a întâmplat înainte sau după
a fost prima sau ultima oară
dar se cuvenea imortalizat momentul
mai ales că lumina roşie se întrerupea 
atât de delicat
de parcă ar fi oftat 
pătrunsă
 
în fotografie a rămas nemişcarea tăcută
 
se zice că trucul nu poate fi reuşit 
dacă n-am lăsa imaginaţia să treacă prin cadru
 
am privit pentru o clipă 
apusul feliat de o frunză 
şi-a fost de ajuns
 
nimeni nu l-a simţit
când s-a strecurat




Iluzii

am realitatea mea compusă din visele nopții,
stridii care-mi filtrează marea de gânduri 
îmi duc amintirile pe masa înfometatului.
- ăsta da sacrificiu! spun pescarului,
care prinde în plasă pasărea obosită și-o aruncă momeală.
iluziile zilei, cu sete și foame, durerea din carne, 
tristeți trecute-n jurnal, 
lacrima ce cade la trecerea dintre ani... 
doar un coșmar.
- ți se pare c-ar fi! spune pescarul rânjind.  
pe stradă, mulțimea mă privește cu lăcomie.
fug spre casă, aerul se îngroașă, mă scufund, înot... 
iată-mă că sunt, iată-mă că-s altul;
în mine se naşte o perlă.

joi, 9 ianuarie 2025

Clipeşte

umbra umbreşte 
zborul se zboară 
gândul gândeşte 
căderea doboară 
vântul vânteşte 
seara se-nseară 
clipa clipeşte 
strigătul zbiară
omul e umbră 
omul umbreşte 
omul e gând 
omul gândeşte
omul e zbor 
iute el zboară
omul e vânt
nimic nu-l doboară
seara se-nseară
nu strigă
nu zbiară
o clipă clipeşte
ultima oară 
umbra umbreşte...

miercuri, 8 ianuarie 2025

dovada iubirii

după miezul nopţii
prefăcându-mă că dorm
firul amintirilor se strecoară 
printre gânduri 
ca motanul lângă sobă 
şi toarce şi-i tors... 
 
prinsă-i de perete 
o lampă cu gaz 
să fie 
cum a mai fost 
 
mi s-a spus 
că cine te iubeşte 
te-acoperă cu un ţol
atunci când adormi dezvelit 
 
către dimineaţă
strop de lumină
pâlpâie iubind


marți, 7 ianuarie 2025

reveneală

a venit vremea să facem poza. strângem podoabele, așezăm zâmbetele de sărbătoare în cutii și le depozităm pentru data viitoare. ne spălăm cu busuioc, curățăm osânza, tragem aer în piept, rotunjim semnul crucii.
gata! suntem pregătiți să înnoptăm. dimineața cealaltă ne vom pune zâmbetul de drum şi hainele de lucru.
pășești gândind despre lumea asta: războaiele, inflația, globalismul...
"cred că nu voi mai folosi aceeași rețetă de boeuf".
- să trăiești, vecine! 

joi, 2 ianuarie 2025

copacul de plumb

uite-l 
cum se lasă într-o parte
copacul de plumb
și mă îndeamnă
să mă caţăr în el
 
îmi oferă fructe
acum am devenit 
omul cu burta de plumb
m-aș îngropa cu totul
să-mi las pământului
povara
 
aș vrea să zbor 
dar nu puteam nici când
eram ușor
în acest decor n-am cum
umbrele cad
și-un vânt vineţiu 
se izbește între funiile
unui vârtej
de plumb
firește

atât de aproape e cerul
copacule de plumb
peste lumea întreagă
apasă cu ploi
care străpung tot 
ce le iese în cale

în urmă tăcerea...
 
***
uite-l 
cum se înclină
copacul de plumb
îndemnând
să mă caţăr pe el
 
aş vrea să zbor
dar fructele sale
mi-au transformat
carnea în plumb
 
m-aș îngropa
să-mi ia pământul
povara
 
vântul izbește
cu vârtejuri de plumb
aproape e cerul
peste lume atârnă
ploile străpung
tot ce le iese în cale

sub umbre de plumb
tăcerea apasă

femeia cravată

când stai aşa 
prinsă de mine
şi-mi spui că vrei să te port
ca pe o cravată
iar eu îţi spun 
că mie-mi place genul sport
dar tu aluneci
mătase dezlegată
mă gândesc 
să-mi schimb stilul
de-a mă îmbrăca



plimbare urbană

cabluri peste tot 
irespirabil
te simți ca o muscă 
în ţesătura unui păianjen 
amator 
și lipsit de curaj 
ce stă în umbră
şi scuipă alte cabluri
boscorodind 
 
un nor roşiatic 
pe un cer negru 
în pâcla nopţii 
pare o rană 
peste o altă rană 
ochi zemos într-o carne 
în putrefacție
te cheamă 
să i te alături

dar cât de frumos 
doarme râul 
între maluri
se-alintă pe nisip.
oare-n visul său
mângâiat o fi de sălcii 
ori se-ncruntă a junghi
sub apăsarea
podului de piatră?

uite și luna
d-un fir de praf
atârnă

hai, prietene
acasă