vineri, 27 decembrie 2024

potolire - a fost odată...

când mi-a fost sete am găsit o fântână
una care nu avea roată
doar un lanţ legat de o bârnă
de el atârna o găleată
lanţul era ruginit
fântâna era adâncă
părea ca şi când nici apă n-ar fi avut
dar am lăsat găleata la fund 
rugina îmi murdărea palmele
buzele îmi erau uscate 
atât de sete îmi era
când ţi-e sete poţi să scoţi apa 
chiar şi dintr-o fântână foarte adâncă
aşa mi-am potolit eu setea 
stând o vreme lângă acea fântână 
pentru că avea apa bună
şi noaptea se vedeau stelele în ea
dar şi de teamă că n-am să găsesc alta
într-o zi au trecut nişte oameni pe acolo
şi-am plecat cu ei
 
când mi-a fost sete 
am găsit o fântână
una care nu avea roată
doar un lanţ ruginit 
legat de o bârnă
de care atârna o găleată
fântână era adâncă
părea că nici apă n-ar fi avut
am lăsat găleata la fund 
rugina îmi murdărea palmele
buzele îmi erau uscate 
atât de sete îmi era
când ţi-e sete poţi să scoţi apa 
de oriunde

aşa mi-am potolit setea 
și-am rămas acolo
pentru că apa era bună
şi noaptea se vedeau stelele în ea
dar şi de teamă că n-am să găsesc alta
 
într-o zi au trecut nişte oameni
şi-am plecat cu ei
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu