păşind - a fost odată

apele râului au îngheţat
muşcând din gleznele mele
nisipul a încetat să mai curgă
sub tălpi

pumnale se înfigeau 

până în oase

 

pasul următor să-l faci 

dacă nimic nu mai mişcă sub tine
şi apele nu te mai spală

fluturii de gheaţă 

nu zboară
doar lacrima

niciun peşte nu-i să-ţi înghită tristeţile

 

pământul te izbeşte când îl păşeşti
după o lungă părăsire 

doar mersul cerului printre nori
te va scăpa de ameţeală

 

am învăţat să umblu 

printre pământeni
păstrând urma mângâierilor
sorbind din ele uneori
să nu uit cum se face