singur este colţuşul de om
înainte să-i fie îmbrăcată inima cu suflet
şi mai apoi
când scoarţa uitării înfăşoară tot locul
cine suflă
cine răsuflă lumină peste poteci
să prindă sămânţa pe drum
cu a sa bătaie de inimă
şoptind celui care visează
la toţi cei plecaţi
noul şi vechiul poartă acelaşi mister
căutarea e dinspre şi către
veşnicie
jertfirea fiind puţinul primit
neînţeles rost al împăcării
din singurătate în unicitate
îşi primeşte îndemnul
colţuşul de om
înainte să-i fie îmbrăcată inima cu suflet
şi mai apoi
când scoarţa uitării înfăşoară tot locul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu