ipostaze

Eu, trecând prin lume,

fir subțire de rouă

agățat de țărână

Eu, rădăcină de salcâm înflorit,

uimit iar și iar de primăvară

risipind iubiri albe

Eu, poartă de lemn cu riduri adânci,

încă mă aud scârțâind

semn că mai sunt

Eu, umbră de nor peste câmp,

dăruind răcoare

celor care vor să privească cerul