Individul cauta sa se gaseasca atata vreme cat se raporteaza la propriile sale aspiratii. Atunci cand incepe sa se raporteze la ceea ce crede lumea inconjuratoare despre el, acesta isi uita telurile si credinta. Incepe nebunia. Nebunia uitarii si-a nondevenirii! In treacat, individul, daca si-ar vedea imaginea in oglinda, ar descoperi ranjetul diavolului...
Individul care a uitat sa se mai caute pe sine devine fiara ce musca din ceilalti. Devine parte din haita celor ca el si isi imbraca trupul cu hainele dispretului. De la dispret si pana la pierzanie, nu mai este decat un pas...pasul tacerii.
Ceea ce vedem azi pe strazi este exact confruntarea intre dispret, nebunie, tacere si urletul celui uitat. In timp, fara o inteligenta reactie in fata acestor manifestari, toate cele se vor intrepatrunde:- urletul va inlocui tacerea, nebunul va fi inlocuit de nebunie, dispretul va hrani ura!
Si...ca dupa fiecare furtuna, se va alege linistea...Linistea in care se vor naste alti nebuni si alte taceri!
Pentru ca uitarea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu