pe-o linie albă lipită pe cer
și-acolo unde aceasta e ruptă
de nori par înghițite
pe-aici nu mai sunt
demult nu mai sunt
case din bârne și din pământ
doar umbre ating
ating și se sting
sub streșini uitate
pânze crescând
un zbor tăcut
semn de rămas bun
salcâmilor îmbătrâniți
prin curți
lacrimi albe scuturând
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu