pasărea de sticlă

când toate aceste închipuiri se-așează 

stol sub tâmplă,

iar tu, în prispă,
îți legi țigara-n foi de vis

privind la norii trecători

prin fum o pasăre de sticlă 

cu aripi moi își rupe zborul

și-adoarme îmbrăcată-n rouă 
sub nucul cel bătrân

în ochi cuprinsul așteptării

te cheamă

din zăbovirea clipei,

dar ca și ziua după noapte 

ce s-a împlinit să fie 

când prima rază taie lumea-n două

te regăsești

acasă