dor

strada pustie

curțile goale

în vis 

eu fugeam...

 

presar la porțile deschise

câte un început de rugăciune

(aşa a fost de fiecare dată când mă rugam,

mă prindeam în povestea icoanelor 

şi-n a lor lăcrimare 

fără să aflu adevărul,

sau poate că n-am ştiut să mă leg

de ceva)

și nu ne duce pe noi în ispită...

 

și tot mă duceam

să număr culorile puse pe sticlă 

sub mângâierea pensulei

închipuindu-mi că sunt

pruncul din brațele maicii

în cântec de leagăn

dormind

 

poate în alt somn

îi voi visa

în bătăturile lor 

așa cum îi știam

prin troscot 

cu tălpile goale

şi-am să spun rugăciunea toată

 

aşa să fie!